Iarna,zahar si...zahar.

Ce s-ar intampla daca am pasi impreuna pe-un pod invelit in vise?Sub noi,lacul de ciocolata calda ar clocoti la fiecare zambet afisat. Pestii, o invazie de bomboane glazurate, ar face salturi imense improscand caramel in jur. Copacii ne-ar presara cu zahar, amintindu-ne ca este iarna. Ramurile lor, acadele inghetate, s-ar apropia de noi imbatandu-ne cu arome. Miros de coacaze, mar copt si scortisoara ar imbia aerul rece,amortitor. Cerul, cupa de inghetata a anotimpului, s-ar topi intinzandu-se la infinit. Din cand in cand, fulgi de menta revigoranta ar mai cadea,iar noi le-am face jocul infantil,prinzandu-i in palma.Vantul ar sufla un aer vanilat, parfumandu-ne cu sentimente dulci. Gustul de cafea al noptii ne-ar alunga somnul, am putea petrece acolo o perioada nelimitata de timp. Ar fi un fel de wonderland indulcit in exces.

Anniversary !

La multi ani!
Happy Birthday!
Joyeux anniversaire!
Buon Compleanno!
Plurimos annos!
Feliz cumpleanos!
Breithlá shona!

Si nu...nu ti-am zis prea de multe ori,poate doar in prea multe limbi!
:*:*

I'm gonna fight fight fight !

Draga, Trotinel

Intentionez sa te bat pentru ca esti:

-un titirez fara traiectorie

-o minte traznita si greu de descifrat

-invizibil si vizibil in acelasi timp

-nebunie si misto

-anormalitate normala

-impulsul de la care a pornit acest post,adica ma rog...razboi.

Cu drag,

The invicible warrior! ;;)

-raspunsul il aveti la comentariu-

Sub umbrela

Picaturi rebele sfarseau zdrobite pe umbrela lor.Stateau unul langa altul,impartind acelasi maner rece de metal,ascunzandu-se de ploaia nazdravana.Rasetele lor erau o suprema ignoranta fata de stropii ce doreau cu orice pret sa le perforeze umbrela.Nu le pasa,se aflau impreuna sub acelasi acoperis,erau mai fericiti ca in zilele insorite.S-au oprit pret de o clipa sa se priveasca,apoi au zambit simultan.Stiau ca amandoi aveau aceeasi dorinta egoista ca norii sa nu se mai opreasca din plans.
Erau ca doua siluete abandonate in mijlocul drumului.Baiatul ridica o mana si o aseza usor pe chipul fetei,conturandu-i ochii mari si negri,o cobori pe obraji si-si trecu apoi degetele peste buzele pe care de altfel i le si saruta uitand sa mai respire.Fata rosi intimidata si-l privi uimita,parca pentru prima oara.
-M-am simtit diferit de data asta,am simtit ceva in plus...sau in minus,nici nu stiu.
-Ce vrei sa spui?
-Nu sunt sigura...dar cred ca...cred ca te iubesc!
Baiatul nu spuse nimic,doar o mai saruta o data,apoi intreba:
-Acum esti sigura?
Fata zambi amuzata de tactica lui si dadu din cap in semn ca da.
-Si eu te iubesc si am fost sigur de asta de la bun inceput.
Afara nu mai ploua,insa cei doi se aflau tot sub umbrela.Pentru ei inca parea sa mai picure...sa picure cu dragoste.

De-ai fi...

De-ai fi un nor,as ruga vantul sa nu te clinteasca din loc.Ti-as spune "te iubesc",iar tu mi-ai raspunde cu un fulger.

De-ai fi un ocean,as ruga ploaia sa nu te tulbure.Ti-as spune "te iubesc",iar tu mi-ai raspunde cu un val.

De-ai fi un munte,as ruga Soarele sa te mentina verde.Ti-as spune "te iubesc",iar tu mi-ai raspunde cu o supradoza de oxigen.

De-ai fi o stea,as ruga noaptea sa dureze o vesnicie.Ti-as spune "te iubesc",iar tu mi-ai raspunde cu o slipire.

De-ai fi mereu ceea ce esti acum,o eternitate nu ar fi de-ajuns sa o petrec cu tine.Ti-as spune "te iubesc",iar tu mi-ai raspunde prin simpla ta prezenta langa mine.

Imposibilitate

Soarele nu poate avea Luna deoarece impreuna ar pune in evidenta sublimul in adevaratul sau sens si nu asa cum il percepem noi.S-ar crea o invazie de lumini pure,unice,mult prea frumoase pentru ca noi sa intelegem fenomenul.S-ar produce un dezechilibru intre zi si noapte,intre realitate si visare.Intreaga lume ar fi o iluzie.

Eu nu te pot avea pe tine deoarece impreuna am intruchipa un lucru inexistent in lumea noastra si anume perfectiunea.Privirile noastre ar imprastia emotii mult prea puternice,vorbele noastre ar apasa aerul cu sinceritatea lor,inimile noastre s-ar preschimba intr-un oracol al pamantului.Te-as iubi nespus de mult si nefiresc de increzatoare.Am trai in ireal.

Reciprocitate.

Printre scrijelituri de pix,se aud vorbe tatuate in cerneala.Tanara-si asterne gandurile pe o bucata de pergament,un izvor de sentimente incepand sa curga-n randuri.Iubirea ii invadeaza mintea toata,devenind aproape de nestapanit.Doar gandindu-se la el devine coplesita,ideile sale invartindu-se intr-un cerc imperfect,la fel ca si Pamantul.Il iubeste,dar ii e teama sa i-o spuna.Daca nu ii va raspunde inapoi?
Ea e fulgerul,iar el tunetul ce o urmeaza.
Ea e o raza,el un nor strapuns de aceasta.
Ea e o stea,el noaptea de care sta infipta.
Ea e un strop de ploaie,el balta in care se pierde.
Cei doi sunt un tot unitar ce nu si-a marturisit iubirea decat prin fapte.Copila decide sa incheie scrisoarea cu doua ultime cuvinte: Te iubesc!.Nici nu o impacheteaza bine ca doua brate ii cuprind talia strans,trezindu-i o emotie puternica.Soapte ii strabat apoi timpanele:
-Te iubesc,desi ti-o spun cu intarziere.
Auzind acestea,fata mototoleste scrisoarea in pumn,se intoarce usor si-l priveste in ochi gasindu-si curajul:
-Si eu te iubesc mai mult decat poate o scrisoare duce.
Apoi,nevrand sa-i lase posibilitatea de a mai raspunde,isi lipeste buzele de ale sale.
Ea e un zambet,el e o stare,ei sunt iubirea.