Iarna,zahar si...zahar.

Ce s-ar intampla daca am pasi impreuna pe-un pod invelit in vise?Sub noi,lacul de ciocolata calda ar clocoti la fiecare zambet afisat. Pestii, o invazie de bomboane glazurate, ar face salturi imense improscand caramel in jur. Copacii ne-ar presara cu zahar, amintindu-ne ca este iarna. Ramurile lor, acadele inghetate, s-ar apropia de noi imbatandu-ne cu arome. Miros de coacaze, mar copt si scortisoara ar imbia aerul rece,amortitor. Cerul, cupa de inghetata a anotimpului, s-ar topi intinzandu-se la infinit. Din cand in cand, fulgi de menta revigoranta ar mai cadea,iar noi le-am face jocul infantil,prinzandu-i in palma.Vantul ar sufla un aer vanilat, parfumandu-ne cu sentimente dulci. Gustul de cafea al noptii ne-ar alunga somnul, am putea petrece acolo o perioada nelimitata de timp. Ar fi un fel de wonderland indulcit in exces.