vineri, 30 iulie 2010

Sub umbrela

Picaturi rebele sfarseau zdrobite pe umbrela lor.Stateau unul langa altul,impartind acelasi maner rece de metal,ascunzandu-se de ploaia nazdravana.Rasetele lor erau o suprema ignoranta fata de stropii ce doreau cu orice pret sa le perforeze umbrela.Nu le pasa,se aflau impreuna sub acelasi acoperis,erau mai fericiti ca in zilele insorite.S-au oprit pret de o clipa sa se priveasca,apoi au zambit simultan.Stiau ca amandoi aveau aceeasi dorinta egoista ca norii sa nu se mai opreasca din plans.
Erau ca doua siluete abandonate in mijlocul drumului.Baiatul ridica o mana si o aseza usor pe chipul fetei,conturandu-i ochii mari si negri,o cobori pe obraji si-si trecu apoi degetele peste buzele pe care de altfel i le si saruta uitand sa mai respire.Fata rosi intimidata si-l privi uimita,parca pentru prima oara.
-M-am simtit diferit de data asta,am simtit ceva in plus...sau in minus,nici nu stiu.
-Ce vrei sa spui?
-Nu sunt sigura...dar cred ca...cred ca te iubesc!
Baiatul nu spuse nimic,doar o mai saruta o data,apoi intreba:
-Acum esti sigura?
Fata zambi amuzata de tactica lui si dadu din cap in semn ca da.
-Si eu te iubesc si am fost sigur de asta de la bun inceput.
Afara nu mai ploua,insa cei doi se aflau tot sub umbrela.Pentru ei inca parea sa mai picure...sa picure cu dragoste.